D.D. DRAŞOVEANU (n. 14 octombrie 1931, Sibiu – 2001 Cluj-Napoca). Lingvist. Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu (1949). Facultatea de Litere din Cluj. Profesor la Facultatea de Filologie din Cluj. Membru în consiliul de redacţie al revistei Cercetări de lingvistică.
Volume: Analize gramaticale şi stilistice (în colab.), 1959; Despre elementul predicativ suplimentar, 1967; Teze şi antiteze în sintaxa limbii române, 1997;* * *
D. D. Draşoveanu a ilustrat prin ampla sa activitate profilul unui cărturar exemplar, deschizător de drumuri şi creator de stil în domeniul cercetărilor asupra limbii române contemporane. Generaţii în şir de studenţi, cadre didactice, colegi de la Universitatea Babeş-Bolyai şi cercetători vor păstra vie amintirea excepţionalelor sale cursuri şi contribuţii ştiinţifice. De unde însă impactul acesta puternic al ideilor lui D.D. Draşoveanu asupra studenţilor, lingviştilor şi sintacticienilor? Desigur, el provine de la calitatea excepţională a cursurilor sale sau, mai precis, al Cursului, unic la Facultatea de Litere prin forţa şi spectacolul său, care a creat o stare de efervescenţă în rîndul celor care îl audiau. Fenomenul nu poate fi rupt de intuiţiile absolut geniale ale lui D. D. Draşoveanu, de logica impecabilă a gîndirii sale, clădită pe argumente, contraargumente şi contraargumente la contraargumente. Căci Profesorul, conştient de noutatea, originalitatea şi forţa ideilor sale, anticipa posibilele reacţii şi avea pregătit răspunsul care întotdeauna îi dădea cîştig de cauză. Convingerile sale erau ferme, logica sa eraimpecabilă, ea se desfăşura cu o precizie exemplară din treaptă în treaptă. Ştefan Oltean