Theodor CAPIDAN (28 aprilie 1879, Prilep/Macedonia – 1 septembrie 1953, Cluj) Lingvist. Liceul la Bucureşti, studiile universitare la Leipzig. Din 1924, profesor de dialectologie şi lingvistică generală la Universitatea din Cluj. Ia parte, în colectivul condus de Sextil Puşcariu, la elaborarea Dicţionarului limbii române. Membru titular al Academiei Române. A semnat studii monografic despre Meglenoromâni, Fârşeroţi, românii din Albania, Aromâni. Premiul Academiei Române.

În 1943 a publicat monografia Limbă şi cultură, în prefaţa căreia afirmă: „Privind limba ca supremul instrument al conştiinţei româneşti, ea nu se înfăţişază numai ca un reflex al spiritului și al felului de a vedea lumea, ci reprezintă și expresia soartei noastre: numai prin limbă noi ne dăm seama de ceea ce am ajuns şi suntem în mijlocul popoarelor ce ne înconjoară. Ea ne aparține mai mult decât oricare altă moştenire spirituală, pentru că numai în ea se resfrânge sufletul poporului nostru și întreaga realitate a vieţii noastre spirituale.”